Ghid de cumpărare

Lipsa fondurilor necesare achiziționării unui automobil nou, dorința de a cumpăra o mașină mai mare și/sau mai bine echipată ori, pur și simplu, îndeplinirea unui vis din copilărie – indiferent de cauză, milioane de oameni din întreaga lume ajung, an de an, să întrețină industria pieței auto second-hand. În funcție de legislația țării de baștină, gradul de civilizație al locuitorilor săi și, nu în ultimul rând, starea infrastructurii rutiere, acest proces poate fi unul mai simplu sau mai anevoios; totuși, un lucru e cert: indivizi certați cu legea există peste tot, iar asta impune o atenție deosebită la examinarea vehiculului, indiferent de teritoriul pe care se desfășoară tranzacția. De aceea, vom puncta în cele ce urmează câteva legi din codul nescris al clientului de vehicule rulate.

1)    Actele

Totul începe cu verificarea documentelor: dacă mașina dorită nu este impecabilă din acest punct de vedere, atunci restul pașilor care trebuie urmați devin irelevanți. Nu vom insista foarte mult pe tema actelor de proveniență și, în general, a celor care fac dovada că produsul nu a fost furat, deoarece procedurile de depistare a neregulilor – „confruntarea” seriilor șasiului și motorului, de pildă – sunt arhicunoscute și aplicate în marea majoritate a cazurilor; în schimb, vom discuta despre destul de omisul subiect al carnetului de revizii.
Mulți nu iau în seamă lipsa acestuia (sau a informațiilor din el), mai ales dacă mașina este de fabricație recentă, are reputație de produs fiabil și se prezintă cu puțini kilometri la bord. Din păcate, nu o dată s-a întâmplat ca un preț bun să ascundă probleme tehnice grave, cauzate de întreținerea necorespunzătoare a vehiculului. În virtutea proverbului „Paza bună trece primejdia rea”, este recomandat un studiu amănunțit privind intervalele de revizii aferente tipului de automobil vizat și compararea datelor obținute cu cele scrise în carnet: chiar dacă proprietarul a efectuat reparații neprevăzute în alte unități pentru a evita umplerea paginilor și, implicit, devalorizarea mașinii, reviziile obligatorii trebuie să apară musai în document (apropo, neapărat trebuie verificată autenticitatea acestuia). Nu se întâmplă asta? Rezistă tentației și caută în altă parte.

2)    Exteriorul

Dacă autoturismul trece de „proba hârtiei”, atunci este gata pentru inspecția exteriorului. Care, evident, trebuie puricat în cel mai mic amănunt, începând cu vopseaua, alinierea portierelor și starea chederelor și terminând cu petele de rugină din zona ușilor/pragurilor, ondulațiile tablei și modul în care se prezintă, optic, compartimentul motor. Cu precizarea că fiecărei metode eficiente de identificare a defectelor îi corespunde o contra-metodă, la fel de eficientă, de tăinuire a lor, prezentăm, în cele ce urmează, o serie de recomandări ce merită a fi luate în seamă:

•    Reține orice neregulă în suprafața caroseriei și zonele unde s-a umflat vopseaua, căci acestea sunt, de cele mai multe ori, semnele unor reparații făcute în grabă (fie cauzate de rugină, fie de un accident mai mult sau mai puțin minor).

•    Pune accent pe porțiunile unde rugina obișnuiește să-și facă apariția, mai ales dacă mașina are o vârstă înaintată. Aripile, pasajele roților, pragurile și marginile inferioare ale portierelor sunt primele care trebuie verificate, vehiculele cu semne de uzură accentuată fiind de evitat cu orice preț. În marea majoritate a cazurilor, un automobil ajunge la fiare vechi nu din cauza unor defecțiuni mecanice, ci din cea a unei caroserii deplorabile.

•    Examinează eventualele zgârieturi ce nu pot fi rezolvate prin șlefuire și încearcă să obții un discount, mai ales dacă proprietarul nu le-a specificat în anunț: dacă mașina nu arată așa cum a fost descrisă, nu trebuie să plătești pentru asta.

•    Controlează funcționalitatea amortizoarelor; ele trebuie să contracareze balansul violent al caroseriei după ce aceasta a fost apăsată, ridicând-o până la un nivel la care rămâne stabilă. Iar dacă tot te afli în dreptul roții, efectuează o manevră de împingere fermă contra axului pentru a identifica eventualele jocuri în articulații. 

3)    Interiorul
 
Este bine știut faptul că, odată ajunși în habitaclu, cei interesați de achiziționarea unei mașini second-hand au o tendință instinctuală de a cerceta kilometrajul. Din păcate, acesta poate fi măsluit cu atâta ușurință, încât, dacă istoricul vehiculului nu poate fi verificat sau vânzătorul nu este o „sursă sigură”, șansele de a fi înșelat cresc exponențial. Din fericire, există multe alte elemente ce au capacitatea de a semnala o uzură ridicată, unele dintre ele chiar mai evidente decât aparentul număr de kilometri parcurși. Dar să le luăm pe rând:

•    Scaunele: o țesătură mult prea ponosită sau o piele crăpată pot fi semne că mașina a acoperit o distanță mai mare decât cea declarată de vânzător.

•    Pedalierul: dacă elementele de protecție din cauciuc sunt excesiv de tocite, cu acel autoturism nu s-a mers doar mult, ci și repede.

•    Volanul, panourile ușilor și butoanele de pe consola centrală: cel mai probabil, sunt fabricate din plastic, un material care lămurește rapid și eficient în privința ratei de utilizare a vehiculului prin luciul pe care îl capătă în timp.

•    Levierul cutiei de viteze: inutil de menționat că acesta nu trebuie să prezinte jocuri evidente nici în punctul mort, nici în poarta oricăreia dintre trepte.

•    Instalația electrică: toate indicatoarele trebuie să funcționeze ireproșabil, la fel blocurile optice, semnalizatoarele ori geamurile electrice. Fiecare martor defect sau sistemul de iluminat cu funcționare defectuoasă trădează o întreținere insuficient de bună.

•    Pentru a fi cu inima împăcată, întreprinde și o verificare rapidă a marginilor discurilor de frână: dacă „gulerul” este pronunțat, atunci mașina fie nu a fost menajată, fie are mulți kilometri la activ.

4)    Service și test-drive

Deși, la o primă vedere, par a se exclude unul pe celălalt, ultimele etape ale achiziționării unei mașini rulate se completează, de fapt, cu mecanismul verificării practice. Prima etapă debutează cu ridicarea mașinii pe rampă, angajații unității service unde a fost făcută programarea (de preferat ca verificările să aibă loc într-un atelier agreat de cumpărător) având posibilitatea să testeze orice componentă a mașinii (de la motor și cutie de viteze până la piesele din ansamblul trenului de rulare – bucșe, pivoți, capete de bară etc.). Aici se poate vedea cu adevărat cât de mult poluează unitatea de propulsie, cât de folosite sunt plăcuțele de frână, câtă „viață” mai are sistemul de evacuare și, după caz, care este nivelul uzurii sistemului de supraalimentare.
Și totuși – chiar dacă majoritatea răspunsurilor date de specialiști sunt pozitive, se impune manifestarea unei încrederi în propriile instincte (sau în cele ale unui prieten mai bine pregătit tehnic), având drept rezultat mult-așteptata sesiune de test-drive. Unde, în mare, e necesar a se verifica următoarele:

Pornirea motorului: la rece, acesta trebuie să-și înceapă activitatea în doar câteva secunde de la rotirea cheii în contact. Atenție sporită la orice factor perturbator al funcționării sale – fie că e vorba despre o vibrație ori o scădere bruscă a turației –, căci poate semnala un defect care, mai târziu, să dea o lovitură grea bugetului de reparații.

Funcționarea frânelor: dacă simpla inspecție a plăcuțelor nu v-a lămurit, cu siguranță o va face mașina în momentul în care o vei supune opririlor forțate. Distanțele lungi necesare stopării vehiculului, pedala „moale” și/sau pierderea direcției de mers la fiecare acționare mai hotărâtă a sistemului sunt semne clare că acesta are nevoie de o revizie urgentă.

Starea trenului de rulare: orice drum plin de gropi sau acoperit cu piatră cubică va dezvălui în ce situație se află articulațiile suspensiilor. Totuși, chiar dacă vei asista la un întreg concert de zgomote înfundate, nu dispera: în definitiv, sunt consumabile și trebuie schimbate. Este cel mai prielnic moment pentru a afla prețul și frecvența operațiunii.

De altfel, aceasta este o întrebare care va trebui ridicată permanent pe durata procesului de achiziție. Alegerea unei mașini second-hand nu se face punând în prim plan avantajele față de un autoturism nou cu preț identic – de exemplu, caroserie mai mare, motor mai puternic sau interior superior echipat –, ci dezavantajele unui produs rămas fără garanție. Dacă după parcurgerea pașilor enumerați mai sus, consideri că acestea sunt puține sau tolerabile, poți întocmi contractul de vânzare-cumpărare.